Recenzie: 1917 (2019)

Cine sunt eu să vorbesc în 2019 despre acțiunile unui film care conturează evenimentele unei zile atât de triste – 6 aprilie 1917. Ăsta a fost primul gând pe care l-am avut atunci când am început să aștern câteva cuvinte umile despre 1917. Vorbeam acum 5 ani (!!!) despre The Revenant, un film despre care mi-a fost greu să scriu din același motiv pentru care mi-e greu să scriu și despre 1917 – pentru că e perfect.

Și cel mai rău îmi pare de actorii din rolurile principale, Dean-Charles Chapman și George MacKay pentru că nu au primit suficientă atenție din partea nimănui, zic eu. George MacKay cară aproape tot filmul și e un film greu, tată.

Sper că până acum nu mai e nimeni care să nu fi cumpărat un bilet la 1917 pentru că filmul ăsta e clar de văzut pe marele ecran și e o experiență cinematografică rară. Filmat prin tehnica long takes și editat în așa manieră încât cele 2 ore să pară un singur continuu cadru, 1917 face abuz și de o coloană sonoră care îți intră în sânge și te face să tremuri alături de personajele principale, dar și de o imagine fabuloasă grație locațiilor deosebite din Marea Britanie.

I hoped today would be a good day. Hope is a dangerous thing.

Fie-mi cu iertare, până la filmul ăsta, eu auzisem doar de Shawn Mendes, dar acum știu și de Sam Mendes – dirijorul nebuniei care este 1917. Și îi doresc să mai ia o statuetă Oscar weekendul ăsta (cică a mai luat una în 2000 pentru American Beauty). Iar restul de 9 nominalizări să se transforme la rândul lor în câștiguri.

Mi-a plăcut prea mult, ce să mai, ați prins ideea.


Vizionare trailer:

1917 este acum în cinematografe, distribuit de Vertical Entertainment.

Scrie un comentariu