Recenzie: ‘Alita: Battle Angel’ (2019)

Anul 2563: o lume gri, însângerată de corupție, un popor care nu reușește să își revină după un război demult încheiat, o umanitate răpită de părțile robotice. Ei bine, în acest cadru fără speranță  apare personajul nostru principal: Alita (Rosa Salazar). Ochii mari, sticloși și privirea ei sinceră și blândă ne-au cucerit.

Rămășițele Alitei sunt găsite de doctorul Dyson Ido (Christoph Waltz). Acesta din urmă reușește să o readucă la viață punandu-i sistemul nervos nealterat în corpul bionic creat pentru fiica lui, decedată înainte de avea ocazia să îl folosească. Când se trezește, Alita prezintă semne de amnezie. Astfel, povestea se va închega într-o aventură de a se descoperi pe sine. În acest periplu, eroina noastră ajunge să simtă gustul dulce-amărui al iubirii adevărate prin sentimentele pe care le dezvoltă pentru Hugo (Keean Johnson), se confruntă cu personaje rău intenționate, se lovește de sistemul corupt și, în final memoria îi revine punându-i în față întruchiparea răului suprem.

La capitolul imagine și sunet filmul primește puncte în plus. Atmosfera plină de rugină și praf, sunetul ascuțit prezent mai mereu, aglomerația și agitația unui oraș subdezvoltat sunt bine ecranizate. Atât de bine, încât la finalul filmului te simți prea brusc adus la realitatea zilelor noastre.Totusi, povestea este destul de grea, lungă și cu intrigi multiple. Micile scapări de umor nu par a compensa cu complexitatea poveștii.

Cu bune, cu rele, Alita este un personaj cu adevărat angelic ce merită admirat în fiecare secundă. Prin urmare, acest film merită și el să fie văzut.


Vizionare trailer:

Alita: Battle Angel este acum în cinematografe, distribuit de OdeonFilm.

Scrie un comentariu