Recenzie: Instant Family (2018)

Marketing prost? Poate un pic. Instant Family e promovat nefericit, iar asta te face să te gândești „minunat, încă o comedie americană fără substanță”. Nimic mai greșit.

Things that matter are hard.

Instant Family vorbește despre familie și, mai ales, despre puterea adopției unui copil. E inspirat de fapte reale (bazat pe povestea regizorului/scenaristului Sean Anders și a soției lui, Beth) și ne face cunoștință cu Pete (Mark Wahlberg) și Ellie (Rose Byrne) care realizează că din viața lor lipsește ceva. Astfel apar Lizzy (Isabela Moner, o descoperire plăcută), Juan și Lita, ca la scurt timp Pete și Ellie să considere că decizia luată n-a fost poate cea mai bună decizie din viața lor. Și totuși să nu renunțe. Fix așa stă treaba și când realizezi că filmul pleacă de la premisa de comedie și transformă râsete în lacrimi, prezentând mai multe scene emoționante și surprinzător de reale decât scene cu glume proaste pe care le-am văzut și revăzut în toate filmele de la Hollywood. Mark Wahlberg și Rose Byrne nu sunt străini de comedii, însă mi-a plăcut tare mult de ei aici, au fost mai simpatici decât de obicei. 🙂

And listen, you’re going to get some funny looks. And people are going to say some stupid shit. But if you’re willing to love these kids, who need a mom and dad, and somebody has a problem with that, you just ask them how many goddamn kids they’ve adopted.

 

Instant Family a fost o surpriză plăcută, un film de la care nu aveam niciun fel de așteptare, dar care mi-a lăsat un sentiment plăcut la final și un zâmbet mare pe față. Unde mai pun că are o coloană sonoră extrem de fresh!


Vizionare trailer:

Instant Family este acum la cinema, distribuit de RoImage.

Scrie un comentariu