Recenzie: Murder on the Orient Express (2017)

 Am citit și auzit destule păreri negative despre Murder on the Orient Express, adaptarea de anul trecut. Eu l-am văzut azi și chiar mi-a plăcut. Multicel. Nu înțeleg de ce Johnny Depp e cap de afiș pe poster. Ar fi trebuit ca Kenneth Branagh să fie cel asupra căruia să se atragă atenția și singurul care să atragă atenția, de altfel. Mă rog, n-o să înțeleg niciodată obsesia unora pentru Depp, dar fiecare cu ce-i place.Revenind la film; în primul rând, Murder on the Orient Express este cea mai vândută carte din lume după Biblie. Romanul a fost publicat în ianuarie 1934 și a rămas pe poziții, Hercule Poirot fiind (probabil) cel mai bun detectiv din lume, așa cum chiar el declară în adaptarea de față. 🙂

Adaptat de mai multe ori, atât cinematografic, cât și ca proiect de televiziune, romanul nu mai are nevoie de nicio prezentare. Însă pentru cei care nu sunt familiari cu scrierile Agathei Christie, așa cum nici eu nu am fost până anul trecut când am citit chiar „Murder on the Orient Express”, atunci trebuie să știți ce prezintă, pe scurt, romanul. Sau să-l citiți, după preferințe. Plotul sună cam așa: Un afacerist american găsit mort într-un compartiment închis pe dinăuntru din luxosul Orient Express, 12 lovituri de cuțit și 12 călători, toți suspecți. De data aceasta însă, victima a cărei moarte o investighează Hercule Poirot, nu mai este deloc nevinovată. Pe parcursul anchetei sale, detectivul belgian va descoperi ce consecințe tragice a avut un celebru caz de răpire și ucidere a unui copil asupra familiei acestuia și a altor apropiați. Iar în cele din urmă, va trebui să răspundă la o întrebare cu care nu s-a mai confruntat: Poate fi crima justificabilă? Cel mai fascinant și mai celebru caz al lui Hercule Poirot.

There is much evil in the world.

Nu am văzut nicio altă adaptare a romanului, așa că nu am termeni de comparație. Vorbesc strict vis-a-vis de ceea ce am văzut astăzi și de ce am citit anul trecut. Cartea impresionează prin concluzie, mai mult. La fel și acest film. Diferanța e că vizualul mie mi-a adus lacrimi în ochi. Niciun actor nu a ieșit în evidență, însă mi-au plăcut foarte mult Kenneth Branagh (Hercule Poirot) și Tom Bateman (Bouc), iar Johnny Depp (Edward Ratchett) a fost nașpa iar. Omul ăsta a ajuns să facă din „playing” un „over-playing”, exagerat, fals și neplăcut. Deși mi-era teamă că vor face o varză din cauza numărului ridicat de personaje, toate importante poveștii, totul curge lin și poți ușor să ții pasul cu ce se întâmplă, chiar dacă nu ai citit cartea. Atât o să zic: puțin ciudată scena de deschidere, creată special pentru cei care nu sunt familiari cu reputația lui Poirot, probabil.

Human nature is perverse.

Palpitant, superb ca imagine (peisajele cu trenul și zăpada sunt deliciu), Murder on the Orient Express își merită banii. Ah, și coloana sonoră… da!


Trailer:

Cartea se găsește la editura Litera, iar filmul în cinematografe, distribuit de OdeonFilm.

Scrie un comentariu