Recenzie: Venom (2018)

(GUEST POST) În sfera fantasticului, în care ”băieții buni” apar, dar nu reușesc să rămână, Venom a pătruns oarecum timid. Setea de dreptate a unui jurnalist dedicat îl face să își piardă jobul, viitoarea soție și orice șansă de a se relansa. Astfel, dupa încercarea eșuată de a demasca testarea pe oameni din spatele unor cercetări medicale, Eddie Brock (Tom Hardy) încearcă să își ia viața de la capăt, dând dovadă de compasiune în interacțiunea cu personaje aparent neimportante.

Eyes! Lungs! Pancreas! So many snacks, so little time!

Carlton Drake (Riz Ahmed), liderul cecetării medicale, visează la salvarea Terrei de suprapopulare prin migrări ale populației către o altă planetă. Datorită condițiilor nefavorabile vieții, simbioza dintre om și simbiot ar fi singura soluție de supraviețuire. Incompatibilitatea dintre om și simbiot produce multe pierderi umane. Însă Eddie se dovedește a fi perfect compatibil cu Venom, unul dintre simbioți.

Simbioza dintre Venom si Eddie dă naștere unor momente care reușesc să schițeze zâmbete și pe cele mai serioase chipuri. Păstrând notele comice, echipa nou-formată salvează planeta de cel care, prin moduri demne de judecat la prima vedere, încerca să facă același lucru.

Venom s-a dorit a fi o clasică interpretare a victoriei binelui, însă reușește să ridice semne de întrebare legate de probleme reale ale planetei și de moralitatea înfăptuirii unui rău în favoarea unui bine ulterior. Totuși, rămâne un film de la care se așteaptă mult, iar povestea în sine nu pare să satisfacă. Este incert dacă acest nou supererou va reuși să ramână în amintirea publicului, dar este cert că Tom Hardy a jucat impecabil și va atrage păreri pozitive.

În concluzie, este un film plăcut care face ca 2 ore să treacă foarte repede și care te lasă cu o dulce stare de bine. Merită văzut.


Trailer:

Venom rulează în cinematografe, via InterComFilm.

Scrie un comentariu