Recenzie: Yesterday (2019)

Cu gândul încă la recentul Bohemian Rhapsody și la felul în care m-am reîndrăgostit de muzica trupei Queen, am cumpărat nerăbdătoare bilete pentru filmul Yesterday.

Pe tot parcursul filmului am așteptat acel moment, acel boom, acel punct culminant pe care nu-l uiți de obicei într-un film concentrat pe muzică. Însă a trebuit să-mi reamintesc că ceea ce privesc nu este un musical, ci doar un film inspirat de muzica trupei The Beatles.

De altfel un film simpatic, cu ceva glume pe ici pe colo, n-ai cum să pleci din sala de cinema altfel decât cu zâmbetul și melodia „Yesterday” pe buze. 🙂

Miracles happen all the time!

Lily James este atât de dulce în orice rol ar fi, încât nu pot decât să o îndrăgesc din ce în ce mai mult, iar alegerea lui Himesh Patel pentru rolul Jack a fost o mișcare foarte smart și ingenioasă.

Tot zic că vreau să văd Slumdog Millionaire, regizat de același Danny Boyle, care cred că s-ar potrivi mai mult cu așteptările mele.


 

 

 

 

Ce se întâmplă atunci când existența trupei The Beatles e ștearsă de pe fața Pământului, iar Jack rămâne singurul care își amintește de ei și de muzica lor deosebită?

Serios, chiar sună bine, sună promițător, dar pentru mine n-a funcționat felul în care au livrat toată ideea asta. Scenariul are destule goluri, e cumva plin de clișee de care chiar nu era nevoie, iar muzica The Beatles e departe de a fi rolul principal — mi se pare că mai mult se aude muzica lui Ed Sheeran care cumva e personaj secundar… ah, nu știu, dar mi se pare așa un amalgam de personaje și idei încât nu m-a prins deloc în poveste. Și ca să fie clar, sunt fană Ed Sheeran, atât că nu mi s-a părut necesar cât de mult a fost împins în poveste.

Yesterday, all my troubles seem so far away
Now it looks as though they’re here to stay
Oh, I believe in yesterday


Vizionare trailer:

Yesterday este acum la cinema, via RoImage.

Scrie un comentariu