Etichetă: InterComFilm

Recenzie: ‘Spider-Man: Far From Home’ (2019)

Cred că ăsta e al 3-lea film Marvel pe care îl văd la cinema, după Endgame și Captain Marvel, fapt prin care vreau să subliniez că e tare bine să le vezi la cinema, atmosfera aia din sala de cinema nu se compară cu experiența de pe canapeaua de acasă.

Încă încerc să-mi dau seama care e personajul meu preferat din universul ăsta și cred că momentan nu am unul preferat, dar a fost Captain America până de curând (știți voi până când, #noSpoiler).

Vizita asta de câteva zile din România s-a suprapus cu vizionarea de presă a filmului Spider-Man: Far From Home, care încheie capitolul Infinity Saga și o face într-un mare fel. Am râs atât de mult! Însă, pentru mine, cel mai cel aspect al filmului e reprezentat de Jake Gyllenhaal a cărui pură voce e instant turn on, dar care a și jucat impecabil – la fel ca și Tom Holland (care m-a impresionat încă din 2012 cu rolul din The Impossible). Tom a fost făcut pentru rolul lui Spider-Man, este absolut minunat ce a reușit să facă cu un personaj jucat deja de atâția actori în atâtea variante. Continue reading „Recenzie: ‘Spider-Man: Far From Home’ (2019)”

Miss Bala (2011 vs. 2019) – recenzie

M-am îndrăgostit de Gina Rodriguez de când am văzut-o prima dată în Jane the Virgin, în urmă cu 5 ani, iar de atunci am fost cu ochii pe toate proiectele în care a fost implicată, inclusiv recentul Miss Bala. Așadar, filmul despre care vă vorbesc astăzi este un remake comercial al unui film de festival apărut în 2011. Am profitat de lansarea asta nouă pentru a vedea și filmul original și treaba stă cam așa:
Continue reading „Miss Bala (2011 vs. 2019) – recenzie”

Recenzie: Life Itself (2018)

Îi citești titlul, cauți și vezi trailerul, ajungi în sala de cinema și tot nu te aștepți să decurgă așa: o cursă rapidă printr-un amestec de povești tragice. Fiecare poveste se încheagă în jurul morții și a acelei iubiri pe care nu oricine are șansa sa o trăiască. Filmul parcurge teme variate precum iubirea, obsesia, familia , importanța sănătății mentale și amploarea întregului proces de suferință și acceptare a pierderii unei persoane dragi, toate acestea ducând către o singură concluzie clară, în viziunea lui Dan Fogelman: viața este definiția perfectă a imprevizibilului.

Acțiunea este împărțită în capitole, fiecare fiind asociat câte unui personaj principal. Totuși, în toate cele patru capitole este greu să ne dăm seama care este cu adevărat protagonistul poveștii . Această segmentare bruscă și tăioasă contribuie la accentuarea ideii că împrejurări , acțiuni și persoane care la prima vedere nu au nici cea mai mică legătură între ele, privite dintr-un unghi mai larg sunt de fapt strâns legate între ele. Continue reading „Recenzie: Life Itself (2018)”