Etichetă: Rose Byrne

Recenzie: Instant Family (2018)

Marketing prost? Poate un pic. Instant Family e promovat nefericit, iar asta te face să te gândești „minunat, încă o comedie americană fără substanță”. Nimic mai greșit.

Things that matter are hard.

Instant Family vorbește despre familie și, mai ales, despre puterea adopției unui copil. E inspirat de fapte reale (bazat pe povestea regizorului/scenaristului Sean Anders și a soției lui, Beth) și ne face cunoștință cu Pete (Mark Wahlberg) și Ellie (Rose Byrne) care realizează că din viața lor lipsește ceva. Astfel apar Lizzy (Isabela Moner, o descoperire plăcută), Juan și Lita, ca la scurt timp Pete și Ellie să considere că decizia luată n-a fost poate cea mai bună decizie din viața lor. Și totuși să nu renunțe. Fix așa stă treaba și când realizezi că filmul pleacă de la premisa de comedie și transformă râsete în lacrimi, prezentând mai multe scene emoționante și surprinzător de reale decât scene cu glume proaste pe care le-am văzut și revăzut în toate filmele de la Hollywood. Mark Wahlberg și Rose Byrne nu sunt străini de comedii, însă mi-a plăcut tare mult de ei aici, au fost mai simpatici decât de obicei. 🙂 Continue reading „Recenzie: Instant Family (2018)”

Recenzie: ‘Neighbors 2: Sorority Rising’ (2016)

Mai cumpătat, mai feminin și cu multe mesaje sociale, spre surprinderea mea, Neighbours 2 chiar amuză.

Am urmărit Neighbours (2014) acasă, cu chef de ceva amuzant, dar și pentru că-mi place distribuția. Și nici dezamăgire n-a fost, pentru că mă așteptam să fie slab, dar a fost chiar grețos pe alocuri. După 2 ani, au revenit. Mai maturi și mai cumpătați, atât cât să amuze, dar păstrând în același timp tonul prin care au dat startul. Îi revedem pe Mac (Seth Rogen, același rol al simpaticului grăsuț, prostuț și carismatic) și pe Kelly (Rose Byrne, căreia îi ador accentul), cum se iubesc (la propriu), cum încearcă să-și crească copilul și, printre altele, să se mute. Doar că niciodată planurile lor nu merg cum ar trebui, iar când o organizație (foarte) feminină și FOARTE enervantă, se mută în fosta casă deținută de frăția care le-a dat bătăi de cap în 2014, lucrurile o iau razna. În frunte cu Shelby (nu credeam că Chloë Grace Moretz o să mi se pară vreodată enervantă, dar aici chiar i-a ieșit), fetele abia ieșite de pe băncile liceului își doresc prieteni, libertate și distracție, provocând un șir de evenimente care-l fac pe Teddy (Zac Efron, același sex simbol) să treacă de partea foștilor dușmani, familia Radner. Se ating mai multe subiecte, printre care căsătoria gay, un moment tare frumos care a făcut din acest sequel unul reușit. Și să nu vă mirați dacă peste 2 ani o să apară un trailer al filmului Neighbours 3 🙂 I loved the music, by the way! And I laughed a lot, too.


They are using their sexuality as a weapon! 

Precizări speciale:

  • Posterul oficial al filmului este o parodie pentru posterul ultra-așteptatului Captain America: Civil War (2016);
  • Pentru Seth Rogen, acesta este al 5-lea sequel în care joacă;
  • Pelicula reprezintă a 3-a colaborare dintre Rose Byrne și regizorul Nicholas Stoller, primele 2 fiind Get Him To The Greek (2010) și Neighbors (2014);
  • Selena Gomez bifează o apariție specială printr-un total de 2 scene;
  • Se face referire la unul dintre filmele mele de suflet, dar rămâne să aflați la care dintre cele 3.

Vizionare trailer:

Neighbors 2: Sorority Rising intră de mâine în cinematografe, distribuit de RoImage.

Recenzie: Spy (2015)

Atât am râs la vizionarea Spy, încât nici nu pot să mă concentrez ca să vă povestesc cum trebuie despre el.

Mai văzusem lucrătură de-a domnului Paul Feig, The Heat (2013), acolo unde Melissa McCarthy și Sandra Bullock făceau o echipă de temut pentru toți criminalii. Se pare că Melissa a folosit tacticile învățate acolo ca să devină un adevărat spion în noua peliculă a lui Feig.

Acum, Susan Cooper (același nume de familie ca al polițistului prostuț din Hot Pursuit) este un agent CIA modest, care lucrează la birou, fiind un mare ajutor pentru Bradley Fine (Jude Law), cel mai „fine” agent, după câte ne lasă chiar el să observăm. Continue reading „Recenzie: Spy (2015)”